Nu acum

Și ce dacă doare?

mâine mă-mbăt din nou, cu soare!

și m-arunc fandosită din vise în viață

de după perdele stropite de ceață

Și ce dacă taci?
și n-ai învățat să mă-mbraci?
hainele astea sunt grele, oricum
le-am îmbibat prea mult de "Acum"

Și ce dacă pleci?
în aroganță nu vreau să mă-ntreci
și-ai grij`că de stau, eu tot fug
(am tălpi înfierate de-un rug)

Și ce dac-ai zis?
când tu ai zis - eu m-am omis
și-ai răsunat total înfundat
în minte (pe stânga), nu în ficat

Hai, las-o așa,
acum.

Riduri, regrete

Aaa, tu ești!

Ce obrăznicie -
să stai chiar așa, tolănită la soare
ca o pisică
pe veranda sufletului meu!
 
Ztttt, șșșșițțț!
te vede lumea.

Nerușinato, cum mai mă torci
neîndurător ca ceasul
ca moartea
zvâcnind alene din coadă
- tic tac... tic tac...
(prrr prrr... prrr prrr...)
nonșalant și ireversibil!

Of.

N-ai cum să deții pisici sau tristeți

Dar haide măcar înăuntru

(Îți fac focul)

(Te țin în poală)

(Bine?)

Tangențial

Buna... – îmi spui, și nu te uiți la mine

Și nici eu nu mă uit la tine

și nici la mine

Pentru că ce s-ar întâmpla... dacă...?

Ce s-ar întâmpla dacă te-aș vedea cu adevărat?

Dacă m-aș vedea cu adevărat?

Oglindită în tine?

Dacă ai fi de necuprins?!

Și dacă nu m-ai mai putea cuprinde?!

Pe unde ar trebui să ne revărsăm?!

Și ce o să ne mai încapă?!

Dacă brațele vor fi prea mici?

Și dacă buzele vor fi prea slabe?

Dacă coastele vor fi prea moi?

Și dacă coapsele nu vor mai fi deajuns?

Unde ne-am mai prăbuși, atunci, orbește

unul în altul?

Închide ochii, dragul meu...

Pe cearșaf

Pe cearșaf, suntem noi.

Noi doi.

Ei uite, așa bine, de-odată s-a-ntâmplat

că până și-aroganța a plecat

și am rămas, iubitule, doar noi.

Și doar stând, așa, pe cearșaf,

măștile au plecat la culcare,

și n-am mai avut de-ales nici noi –

obosiți, am ieșit din eroi.

Doar pulsul ne mai dă ritmul

jucăuș și încurcat,

alene și derutat,

ca un motan râzgâiat.

Reființare

Fixistă dantelareasă

zeiţă neserioasă

acu'-n mână, înc'-un laţ

îmi ţes bluza de nesaţ

Ceasul curge, ziua cerne

tot ce n-am găsit în gene

tot ce s-a născut pe rând

croşetând gând după gând

Am murit şi-am inviat

sfidând un model brodat

mi-am schimbat, mi-am dumirit

tot ce-n mine a murit

Rânduri rânduri de dantelă

pentru magica clientelă

aţă-ncârligată-n aţă

se zeifică în viaţă

Cu model de curcubeu

pe spinări de scarabeu

norocos ca un trifoi

împătrit şi cu noroi.

Nevorbe

S-au năruit, s-au năpustit

toate silabele grele de vid,

ascunse în nodul livid

cel plâns, neajuns, nerostit.

Și s-au acrit, s-au înmulțit

și s-au tăiat, împerecheat

și-acum îmi vorbesc numai mie

acute vocale întinse-n hârtie.

Adun din organ în organ

din splina și pân' la ocean

cuvinte dosite-n granit

mândru, lucios, și nefericit.

Absențe ce dor din forul sonor

mă-ncarcă, m-adună cu spor

mă șiruie-n râuri pe riduri sărate

clipe-mbătate ce nu sunt uitate.

Tentații funebre în spații algebre

trasate, curate, și fin răspicate

speranțe create de seninătate

aseptic dormind în tenebre.