S-au năruit, s-au năpustit
toate silabele grele de vid,
ascunse în nodul livid
cel plâns, neajuns, nerostit.
Și s-au acrit, s-au înmulțit
și s-au tăiat, împerecheat
și-acum îmi vorbesc numai mie
acute vocale întinse-n hârtie.
Adun din organ în organ
din splina și pân' la ocean
cuvinte dosite-n granit
mândru, lucios, și nefericit.
Absențe ce dor din forul sonor
mă-ncarcă, m-adună cu spor
mă șiruie-n râuri pe riduri sărate
clipe-mbătate ce nu sunt uitate.
Tentații funebre în spații algebre
trasate,
curate, și fin
răspicate
speranțe create de seninătate
aseptic dormind în tenebre.
No comments:
Post a Comment