Pe cearșaf

Pe cearșaf, suntem noi.

Noi doi.

Ei uite, așa bine, de-odată s-a-ntâmplat

că până și-aroganța a plecat

și am rămas, iubitule, doar noi.

Și doar stând, așa, pe cearșaf,

măștile au plecat la culcare,

și n-am mai avut de-ales nici noi –

obosiți, am ieșit din eroi.

Doar pulsul ne mai dă ritmul

jucăuș și încurcat,

alene și derutat,

ca un motan râzgâiat.